Adevarul nu se negociaza!

Pentru lume sunt o nebuna...pentru colegii mei de la scoala(unii)sunt o nebuna pocaita:)ce frumos nu???

Vorbeam cu mama intr-o zi,incercam sa-i explic cum "sta treaba" cu Dumnezeu...dar are o inima impietrita!La un moment dat,parca chiar si eu ma vedeam nebuna in fata ei.Ea imi spunea ca eu trebuie sa fiu stapana pe mintea mea...sa fiu puternica adica,sa ma formez singura..si ca ea nu are nevoie sa mearga la nici o biserica sa-i spuna altul ce sa faca(sa o influenteze)...Acum,imi este teama ca nu am procedat corect cu mama,poate am fost prea categorica,prea dura,cu acel Cuvant nou,proaspat pentru ea.Poate nu am avut raspunsurile pe care ea le cauta.Poate nu sunt un exemplu demn de urmat,in asa fel incat sa o pot intoarce pe mama la Domnul! Poate nu am destula credinta.Poate toata vina e la mine?DA eu trebuie sa fiu un crestin adevarat,ca sa pot sa-i intorc pe cei dragi la Domnul!!!

Scurt si la obiect azi!

pace:)